Vedeți vreo diferență între politicianul Plahotniuc și politiciana Sandu?
Nici una, cu excepția faptului că Maia poartă uneori și fustă.
Începînd cu anul 2009 PDM s-a clasat mereu pe-n ultima poziție. Fapt care
nu l-a împedicat pe Plahotniuc să fie primul
peste tot.
Aceeași nemulțumire o are la moment și Maia, care utilizînd aceeași tactică,
încearcă să pună laba pe întreaga țară, sub
denumirea “pachetul de deoligarhizare”.
Plahotniuc întotdeauna a visat să fie prim –ministru. Același lucru a visat
și Maia, inițial în 2015, apoi în 2019, avînd la bază numai 26 deputați. În
timp ce Plahotniuc avea și mai puțin- doar 19.
Și Plahotniuc vorbea de un guvern minoritar. Și Maia se vede în fruntea unui
guvern minoritar.
Plahotniuc și-a pus finul în fruntea legislativului, Maia își vede
partenerul, Năstase, în fruntea parlamentului.
Plahotniuc a preluat procuratura generală sub controlul său. Același lucru
vrea și Maia, înlocuirea lui Harujen cu un procuror european care i s-ar
subordona doar ei.
Plahotniuc a creat întotdeauna majorități parlamentare pe care le-a
controlat de unul singur. Același lucru încearcă Maia la moment. Nu vrea
coaliții oficiale cu PSRM, în schimb jocuri de culise ba cu socialiștii, ba cu
democrații îi învin mănușă.
Maia vrea controlul total asupra ministerelor. Asupra tuturor ministerelor.
După cum susținea chiar ea, noi nu
partajăm, noi preluăm tot ce-au împărțit anterior PDM, PL și PLDM, inclusiv CEC
să numere mai bine voturile, în eventualitatea alegerilor anticipate.
Maia vrea și conducerea SIS, mai exact, vrea bomboana pe băț a păpușarului.
Maia vrea tot, vrea mai mult decît are păpușarul la moment.
Or, deoligarhizarea în sine, presupune eliberarea statului din captivitatea
unui om, nu înlocuirea lui cu altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu