marți, 10 decembrie 2013

Despre moldoveni și Academia de Ştiinţe


Deşi Republica Moldova este un stat aflat în perioada sa incipientă, are o istorie destul de tumultoasă asemănătoare marilor imperii. Un război care ne-a marcat pe toţi şi continuă să o facă, staţionarea armatei a XIV-a pe teritoriul ţării, disputele aprinse despre limba pe care o vorbim şi istoria pe care o studiem.

Nu am nimic împotriva studierii limbii române, dar nu accept faptul să neglijăm totalmente ceea ce am obţinut timp de 23 de ani, în favoarea celor care îşi doresc atât de mult dispariţia Republicii Moldova de pe harta lumii.

Nu sunt de acord nici cu faptul că anume cei care apar zi de zi pe micile ecrane şi contribuie la formarea opiniei publice să nu cunoască nici un cuvânt în limba statului în care trăiesc. Deşi susţin că limba este moldovenească, recunosc cu mare uşurinţă, dacă nu și cu tupeu,   că nu înţeleg nicio boabă în această limbă.

Unde s-a mai auzit ca nemţii pe teritoriul Germaniei să vorbească o altă limbă, decât cea pe care o au, sau în ce alt stat existent pe globul pământesc în urma dobândirii cetăţeniei să vorbească o altă limbă decât cea a statului respectiv.

Cînd aud despre faptul, că Acdademia de Științe s-a pronunțat asupra denumirii limbii, mă umflă rîsul. Cei care pe timpul URSS țipau ziua miaza mare că limba este moldvenească, azi declară că e română. Există  suficiențio savanți (Vasile Stati, Ghidirim Gherasim, Sergiu Nazaria, Petru Șornicov) care consideră că limba este moldovenească.

Și dacă denumirea limbii o determină savanții care stau pe granturi romînești, cum de explicat faptul, că în Bulgaria și Macedonia, deși se vorbește o limbă, aceasta are două denumiri: bulgara și macedoneana? Cum de explicat că în Serbia, Croația, Muntenegru limba are trei denumiri, chiar dacă toți știu că este sîrbă?

Cum de explicat că în Flandra și în Olanda limba se numește diferit, fiind în esență aceeași? Cum își permit azerii, turcii și găgăuzii să-și numească limba diferit? Savanții doar le consideră identice? Iar cazahii și nogaii? Nu mai zic de tadjici și perși, care vorbesc două dialecte ale limbii farsi! Iar norvegiana bucmol și daneza nu este în esență aceeași limbă? Cum de își permite aceste națiuni să le numească diferit? Trebuie să-și ceară voaie de la “Academia de Năuci” din Moldova…

Probabil problema cea mai mare a noastră constă în faptul că nu ne impunem suficient de mult în faţa celor care ne hărţuiesc dorind să ne acapareze ceea ce am obţinut cu atâta greu.

În contextul dat este imposibil de şters peste noapte cu buretele rănile care mai persistă în memoria mamelor, taţilor, sau copiilor care şi-au pierdut apropiaţii în evenimentele din 1992.Pentru ce au luptat acești soldați?

Mai mult dât atât să-ţi auzi zi de zi apropiaţii care susţin că statul Republica Moldova are dreptul la existenţă fără ai subestima prea mult reuşitele, aşa cum extremele drepţi şi stângi o fac de fiecare dată motivând peste tot prezenţa Kremlinului şi a Cotroceniului.

Din această perspectivă, demersul lui Marian Lupu, care a declarat că art.13 din constituție nu trebuie modificat, și că în cel mai bun caz este nevoie de organizat un referendum pe acest subiect, îmi pare inspirat. La referendum vom afla cine are dreptate.  La referendum vom afla ce crede poporul cu adevărat despre limba și identitatea sa.

Anume referendumul, ca expresie a Voinței Poporului,  le va proiecta un pumn dur peste fizionomie tuturor celor care scuipă în identitatea națională, politică și lingvistică a statului Republica Moldova.
De aia și se tem acești slugoi de Voința Poporului. Dar nu le va merge. Adevărul, de fiecare dată, este de partea celor mulți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu