Eşecul
evenimentelor din 1991-1992 au contribuit nemijlocit la detaşarea
Republicii Moldova de România, astfel încercările Frontului
Naţional de atunci condus de Iurie Roşca au eşuat.
Războiul
de pe Nistru, proclamarea independenţei Găgăuziei a contribuit la
fragmentarea statului, fiecare optând pentru propriul preşedinte,
legislativ şi executiv.
Aprofundarea crizei economice din
1999, demiterea guvernului Sturza şi crearea coaliţiei PPCD-PCRM,
au pus capacul multor aşteptări unioniste, Iurie Roşca trădând
ideea unirii manifestată cu atâta înflăcărare pe parcursul
anilor.
Alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de
preşedinte al Republicii Moldova în anul 2001 a permis apropierea
de Federaţia Rusă şi distanţarea de România, care a înrâutăţit
relaţiile între cele două maluri ale Prutului.
Între timp
partidele unioniste au pierdut treptat şansa de a mai accede la
guvernare, glasul lor fiind auzit doar în zilele de 27 martie, 1 şi
25 decembrie.
În 2004 are loc aderarea României la NATO,
ulterior în 2007 la UE, ceea a permis trasarea frontierei între
Republica Moldova şi România prin introducerea vizelor pentru
cetăţenii Republicii Moldova.
Dobândirea cetăţeniei
României a devenit un factor prea anevoios care a adus cu sine
costuri suplimentare şi speranţe vagi de a fi român pentru cei cu
buzunarele goale.
Revenirea partidelor de dreapta la guvernare în
anul 2009 a permis trasarea vectorului european al Republicii Moldova
ca stat independent şi suveran recunoscut pe plan internaţional.
De
această dată, Ghimpu a fost cel care a trădat ideea unionistă,
declarând pentru Komsomolscaia Pravda, că unirea celor 2 ţări nu
se află pe agenda politică a AIE.
Parafarea Acordului de
asociere cu UE în cadrul Summitului Parteneriatului estic de la
Vilnius a oferit şansa Republicii Moldova să adere la comunitatea
europeană doar prin efortul propriu.
În cazul dat mesajul
transmis de preşedintele României, Traian Băsescu, prin care
susţinea că o dată cu aderarea Republicii Moldova la UE şi NATO
statul român se va putea reunifica definitiv cu R.Moldova, a fost
spulberat de declaraţiile demnitarilor moldoveni la revenirea de la
Vilnius.
În contextul dat Vlad Filat, Iurie Leancă şi
Marian Lupu au reiterat faptul că unirea cu România nu va avea loc.
Chiar şi unionista Ana Guţu a fost critică faţă de declaraţiile
lui Traian Băsescu, care umbresc realizările Moldovei de la Vilnius
şi toarnă apă la moara PCRM.
A fost prima dată în istoria
Moldovei, cînd partidele naţionale au declarat ferm dezideratul
edificării unui stat moldovenesc independent. Anume
după Vilnius a fost lansată şi reiterată clar ideea naţională
de fortificare a statului independent şi european Republica
Moldova.
Prin aceste declaraţii, unionismul în Moldova se
prăbuşeşte ca proiect politic. Elitele se pare, s-au unit în
jurul unei alte idei. În perspectivă, aceasta ar putea asigura
stabilitatea politică şi coeziunea naţională a ţării în jurul
ideii europene, care devine un fel de killer al ideii româneşti.
În
consecinţă, evenimentele din 1 decembrie de la Chişinău au fost
realizate doar pentru nostalgicii unionişti, fiind totalmente
umbrite de evenimentul parafării acordului de asociere cu UE.
Ideea
europeană acum se transformă într-o adevărată idee naţională,
care va marginaliza ideea unionistă. Asta şi datorită acţiunilor
cu adevărat dubioase şi negândite ale lui Traian Băsescu, care a
devenit groparul ideii unioniste în Basarabia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu