ACUM a ratat șansa să demonstreze că sunt mai buni

Ieri, 12 noiembrie 2019,  a cazut guvernul Sandu cu votul a 63 de deputați. Pentru-au votat deputații PSRM-ACUM.

Imediat, toate zoile au fost aruncate în capul lui Dodon. E și firesc, deoarece la moldoveni orice se întîmplă în MD peste tot e mîna Moscovei, nicidecum a Maei.

Pentru cei care mai au dubii, Moțiunea a fost înaintată în baza legii prin care Maia Sandu și-a asumat răspunderea pentru înaintarea candidaților la funcția de Procuror General. Nicidecum împotriva ineficienței guvernului. Deși, ieri s-a demonstrat cu lux de amănunte că impotența multor miniștri din guvernul Sandu  ar fi fost un bun pretext de dat guvernul jos.

Evident, Maia putea evita căderea ei, dacă ținea cont de opinia partenerilor socialiști, care i-au oferit 2 variante:
1. retragerea proiectului;

2. or dezbaterea proiectului dat cu societatea civilă, aprofundarea lui în parlament avînd avizul comisiei de la Veneția, ulterior votarea lui.  Fapt cu care Sandu nu a fost de acord. Or, în cazul dat Maia Sandu  a declanșat intenționat moțiunea pentru a se lansa în campania prezidențială.

Proiectul înaintat de Maia i-a surprins pe toți nu doar pe socialiști. Semn că nu prea are încredere în colegii săi din PAS și PPDA. Un șoc similar au avut și ambasadorii acreditați la Chișinău. Hogan și Mihalko chiar în acea zi au mers la Guvern. Mulți afirmau că după întrevederea cu Hogan, Maia și-ar retrage inițiativa, în defavoarea haousului politic. Dar n-a fost să fie.

În toate declarațiile sale Sandu suținea că instituțiile statului trebuie să fie libere, în realitate Maia a dorit subordonarea procurorului la fel ca Plahotniuc.

Or, cunoaștem deja că cel care controlează procurorul, controlează de fapt întrega țară.

Imediat după cădere, Dodon a propus fracțiunilor numirea altui prim-ministru membru al Blocului ACUM, cu excepția Maei Sandu.

Atenție, un candidat la funcția de prim-ministru din partea Blocului ACUM și păstrarea coaliției.

Ar trebui să recunoaștem că Maia a a vut și miniștri buni, care ar fi putut -o înlocui cu ușurință.

Unul dintre ei este insuși ministrul de externe, Nicu Popescu. În cele 5 luni, Popescu a fost cel mai echilibrat ministru. A mers deopotrivă în est și-n vest. Și ne-a reprezentat țara destul de bine.

Plus că Popescu este o figură respectabilă acasă și în străinătate. Cu siguranță ar fi fost un prim-ministru bun.