marți, 27 iunie 2017

„Reușitele” lui Galbur

Pe 22 iunie în parlament urma să fie dezbătută moțiunea simplă împotriva ministrului de externe, Andrei Galbur. Deși, subiectul era numărul 1 în ordinea de zi, s-a transformat în ultima prioritate a legislatorilor.

Andrei Galbur în 20 ianuarie 2016 a fost numit viceprim-ministru și Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova în Guvernul Pavel Filip. Funcție căreia i-a diminuat semnificația rapid. Prin culise se zvonește că Plahotniuc este extrem de nemulțumit de activitatea acestuia, chiar și așa are de gînd să îl mențină pentru a nu face jocul socialiștilor.

„Reușitele” lui Galbur
În calitate de  Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene, trebuia să asigure buna organizare și desfășurare a alegerilor în diasporă prin suplinirea secțiilor de vot,  și a numărului de buletine pentru turul II al alegerilor prezidențiale. Deși, diaspora s-a revoltat Galbur nici n-a îndrăznit ași prezenta demisia.

În anul 2014,  Titus Corlățean, pe atunci ministru de externe al RO, imediat, după primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, a demisionat din funcție, deoarece nu putea asigura un număr mai mare de secții și buletine de vot pentru diasporă, în turul II al alegerilor prezidențiale.

În calitate de ministru de externe Galbur promovează deschis agenda PD, în detrimentul responsabilităților ce i le impune funcția. Cel mai răsunător caz este expulzarea a 5 diplomați ruși de pe teritoriul țării. Misterios este felul în care s-a acționat, și că anume PD a venit primul cu precizările necesare, nicidecum ministrul de externe. Or, în cazurile date primul se anunță președintele după executivul și legislativul. Pe cînd la noi, președintele a fost informat de ambasadorul nostru în Federația Rusă. Din 2009 pînă în prezent, în total au fost expulzați 36 de ruși: jurnaliști, scriitori, bloggeri, etc. Cîte ceva  am aflat din media, restul numelor este o enigmă pînă la moment.

Cîte planuri de acțiuni a întreprins ministrul Galbur în a debloca relațiile economice cu Federația Rusă? Practic nici unul.

Dar pentru a rezolva problema cetățenilor aflați ilegal pe teritoriul Rusiei? 

În schimb, Galbur este un amplu militant pentru deschiderea biroului de legătură NATO la Chișinău. Deși, noi nu suntem parte nici a unei organizații de securitate.

Islanda este membră NATO din 4 aprilie 1949. Chiar și așa nu deține forțe militare.  Ea s-a aliat cu condiția de a nu participa la niciun conflict armat. În schimb noi, trimitem regulat militari în bază de contract în Cosovo,  Afganistan, etc.

Mai mult decît atît, Galbur insistă pe modernizarea sectorului de securitate în conformitate cu cerințele mediului internațional de securitate. În care zonă de conflict noi ne aflăm și ce modernizăm? Avem armată ?


PS. Din 2016 pînă în prezent Galbur și-a instalat la minister toți apropiații. Unii chiar fară de studii superioare după cum susține Vlad Bătrîncea.  Pentru astfel de încălcări nu doar că trebuie demisionat ci și de pornit dosar penal.